trus  trus  [CO]

  1. s.m. colp dât cul cjâf o cui cuars, par fâ cuintrichê volte si viazave / cul cjavalut o il mus: / l’è vêr che si cjapave / cualchi biel rip o trus (Zaneto, Il «strolic»)
    Sin. trussade , pocade , trusse , poc1
    1. colp dât cun cualsisei part dal cuarp, ancje cence volê
    2. colp dât ancje cuntun ogjet o cjapât ancje di un ogjet"[…] vô dovês cjapâ sù chel strument… portâlu distrade sul Mont, ma cun precauzion, mi racomandi! che nol cjapi cualchi trus" (Bepo Marion, Il liron di siôr Bortul)
  2. adi., s.m. (coloc.) che, cui che al è pôc inteligjent"Nol è migo no un trus, nestri fi, par no capîlis ciartis robis!" (Bruno Paolo Pellarini, Amôr in canoniche)
    Sin. aloc , baban , balote , basoâl , barbezuan , batecul , batocj , biadin , biât , catùs , cocâl , coion , corli , cudumar , cretin , dordel , gnoc , gnogno , gnognul , gnotul , imbambinît , imbecîl , lodul , mamo , marlup , mauc , martuf , marzoc , mierli , mincjon , mone , monighe , pantalon , pote , râf , salam , semplon , socol , storcli , çus , totolò , stupit , bacalà , sturnel , dordul , teto , tarlup , insemenît , incoionît , tambûr , idiote , pigne1 , sdarnali , stombli , stupin , stupinot , talpon , ufiel