trus
trus
[CO]
-
s.m.
colp dât cul cjâf o cui cuars, par fâ cuintri:
chê volte si viazave / cul cjavalut o il mus: / l’è vêr che si cjapave / cualchi biel rip o trus (Zaneto, Il «strolic»)
Sin. trussade
, pocade
, trusse
, poc1
-
colp dât cun cualsisei part dal cuarp, ancje cence volê
-
colp dât ancje cuntun ogjet o cjapât ancje di un ogjet:
"[…] vô dovês cjapâ sù chel strument… portâlu distrade sul Mont, ma cun precauzion, mi racomandi! che nol cjapi cualchi trus" (Bepo Marion, Il liron di siôr Bortul)
-
adi., s.m.
(coloc.)
che, cui che al è pôc inteligjent:
"Nol è migo no un trus, nestri fi, par no capîlis ciartis robis!" (Bruno Paolo Pellarini, Amôr in canoniche)
Sin. aloc
, baban
, balote
, basoâl
, barbezuan
, batecul
, batocj
, biadin
, biât
, catùs
, cocâl
, coion
, corli
, cudumar
, cretin
, dordel
, gnoc
, gnogno
, gnognul
, gnotul
, imbambinît
, imbecîl
, lodul
, mamo
, marlup
, mauc
, martuf
, marzoc
, mierli
, mincjon
, mone
, monighe
, pantalon
, pote
, râf
, salam
, semplon
, socol
, storcli
, çus
, totolò
, stupit
, bacalà
, sturnel
, dordul
, teto
, tarlup
, insemenît
, incoionît
, tambûr
, idiote
, pigne1
, sdarnali
, stombli
, stupin
, stupinot
, talpon
, ufiel