storcli
/-ò-/
stor|cli
[BF]
-
adi., s.m.
(or.)
che, cui che al è pôc inteligjent, ancje tant che titul di ofese:
«Puora storcla! Pa sta roba ca si disperis» (Ranieri Mario Cossâr, Il plevan e il vues di muart)
Sin. aloc
, baban
, balote
, basoâl
, barbezuan
, batecul
, batocj
, biadin
, biât
, catùs
, cocâl
, coion
, corli
, cudumar
, cretin
, dordel
, gnoc
, gnogno
, gnognul
, gnotul
, imbambinît
, imbecîl
, lodul
, mamo
, marlup
, mauc
, martuf
, marzoc
, mierli
, mincjon
, mone
, monighe
, pantalon
, pote
, râf
, salam
, semplon
, socol
, stupit
, çus
, totolò
, trus
, bacalà
, sturnel
, dordul
, teto
, tarlup
, insemenît
, incoionît
, tambûr
, idiote
, pigne1
, sdarnali