barbezuan  /-àn/  bar|be|zu|an  [CO, TS]

  1. s.m. ornit.com. uciel predadôr noturni, cu la muse clare in forme di cûr, lat.sient. Tyto albaator de stamberghe a son dai arbui scalembris cun parsore cualchi uciel noturni, forsit çus… barbezuans o no si sa ce… (Checo Tam, Vencul)
    Cfr. çus , civuite , civuiton , aloc , dûc , catùs
  2. s.m. (fig.) persone pôc inteligjenteben che mi ves scussât ancje un zenoli, / jo la ai puartade istès da cortesan; / e sence viarzi il bec siarai un voli, / par no fâmi tratâ da barbezuan (Toni Broili, Il furlan in Parnâs); «Viôtstu mo? Nus coventave cheste crôs! Dute colpe tô: tu sês simpri stât un barbezuan! […]» (Pieri Menis, Il fi de Rosse)
    Sin. stupit , baban , balote , basoâl , aloc , batecul , batocj , biadin , biât , catùs , cocâl , coion , corli , cudumar , cretin , dordel , gnoc , gnogno , gnognul , gnotul , imbambinît , imbecîl , lodul , mamo , marlup , mauc , martuf , marzoc , mierli , mincjon , mone , monighe , pantalon , pote , râf , salam , semplon , socol , storcli , çus , totolò , trus , bacalà , sturnel , dordul , teto , tarlup , insemenît , incoionît , tambûr , batali , bauc