batali  /-tà-/  ba|ta|li  [CO]

  1. s.m. imprest fat di un baston lunc che al fâs di mani cun leât insom un baston plui curt, doprât par bati il forment, par che la bule si distachi dai grigneial rintrone in cualchi curtîl il bati dai batai cuintri la tindite dai balçs di forment (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); […] lavôr che vuê e fâs la trebie e une volte si faseve a man, cul batali (Enos Costantin, Friûl: une patrie di blave)
    Sin. batadôr
    Cfr. freulîr , vergule , batarusse , pedie
  2. s.m. (fig.) grande cuantitât di pachisdaspò un batali no si pierdevin ma lafè no di coragjo (Pieri Piçul, Storie dal popul furlan)
    Sin. rate , frac , fricò , sglavinade
  3. s.m. (fig.) persone pôc inteligjente, ancje tant che ofese gjeneriche«Si vuelin ben; ce vûstu di plui?» «Tu sês simpri stât un batali, tu. Nestre fie, cun chê dote che e à, cjoli un sotan, un puaret che al à juste la strade par lâ a messe! Mai! Mai!» (Pieri Menis, Agne Ursule)
    Sin. simiot , aloc , balote , barbezuan , batecul , batocj , biadin , catùs , coion , corli , cudumar , çondar , dordei , dordul , gnoc , gnogno , gnognul , imbambinît , lodul , mamo , marlup , mierli , mincjon , mone , monighe , pantalon , pote , salam , semplon , socol , stupit , totolò , biât , cretin , brocul , incoionît , râf , pistum , sacodâl , sturnel , sturnît , babuin , bacalà , lolo , mauc , basoâl , mus , gnotul , baban , banducel , dordel