aloc  /-òc/  a|loc  [CO, TS]

  1. s.m. ornit.com. grant uciel predadôr noturni, dal gjenar Strix, lat.sient. Strix alucoun grant aloc che al svolave te gnot (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
    Sin. civuiton
    Cfr. çus , barbezuan , civuite , dûc , catùs
  2. s.m. (fig.) persone pôc inteligjentechest non è mistîr di alocs; / se scrivessis dut un an, / mai poete us stimaran, / ma plui prest un sclapeçocs (Ermes di Colorêt, I, 126); jo che cjoli un brut e ruspi / contadin, un puar aloc / che el fevele sôl di cjanis / e che el spuce di pissoc? (Tonin Cjarutin, Dai siet vizis capitâi)
    Sin. stupit , baban , balote , basoâl , barbezuan , batecul , batocj , biadin , biât , catùs , cocâl , coion , corli , cudumar , cretin , dordel , gnoc , gnogno , gnognul , gnotul , imbambinît , imbecîl , lodul , mamo , marlup , mauc , martuf , marzoc , mierli , mincjon , mone , monighe , pantalon , pote , râf , salam , semplon , socol , storcli , çus , totolò , trus , bacalà , sturnel , dordul , teto , tarlup , insemenît , incoionît , tambûr , batali