trussade
/-à-/
tru|ssa|de
[CO]
-
s.m.
colp dât cul cjâf o cui cuars, par fâ cuintri:
une trussade di cjastron (Popolâr - Valentino Ostermann, Bon viaç e buine strade - Villotte friulane);
[i vidiei] provâ e tornâ a provâ fin a podê lâ bessôi sot dal luvri, tetadis di gust e trussadis (Celso Macôr, Devant di una vita)
Sin. trus
, trusse
, pocade
, poc1
-
colp dât cun cualsisei part dal cuarp, ancje cence volê:
molâ une trussade cul pît intor de bree da pît dal jet (AAVV, Suntune strade)
-
colp dât ancje cuntun ogjet