trussade  /-à-/  tru|ssa|de  [CO]

  1. s.m. colp dât cul cjâf o cui cuars, par fâ cuintri:  une trussade di cjastron (Popolâr - Valentino Ostermann, Bon viaç e buine strade - Villotte friulane); [i vidiei] provâ e tornâ a provâ fin a podê lâ bessôi sot dal luvri, tetadis di gust e trussadis (Celso Macôr, Devant di una vita)
    Sin. trus , trusse , pocade , poc1
    1. colp dât cun cualsisei part dal cuarp, ancje cence volê:  molâ une trussade cul pît intor de bree da pît dal jet (AAVV, Suntune strade)
    2. colp dât ancje cuntun ogjet
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl