luianie  /-à-/  lu|ia|ni|e  [AF, TS]

  1. s.f. becj., gastr. preparazion fate di cjar masanade, pal solit di purcit, e insacade in budiei luncs e avonde fins, di mangjâ cuetepassant dongje il buteghîr di place Sant Jacum, ai vedût di chei tocs di panzete, e une file di luianiis che fasevin la biele voie (Pieri Somede dai Marcs, L'avocat e la luianie); servît cu la polente, il litum al va di gale cu la luianie o cul salam intal asêt (Giorgio Pascoli, Il Litum: jerbis salvadiis te cusine); a jerin picjadis stangjis di salams e di luianie a suiâ (Pieri Menis, Il forest)
    Var. luiane , luanie , luiagne , luagne
    Cfr. pistum , polpete , budiel , muset , salam , pitine , mule , sanganel , polmonarie , marcundele , murel , comat
  2. s.f. (fig.) scrit o discors o resonament lunc o simpri compagn e che al interesse pôc"Baste, baste, ce luianie, tu mi âs stufât […]" (Pieri Somede dai Marcs, Un pugn di moscjis); a mi mi plâs cence tantis luianiis; o soi pe robe semplice, jo (Roberto Ongaro, Il muc)
    Sin. broade , brût lunc , mignestre , sope , 'suf , panade
  3. s.f. (fig.) robe che e ven dite o contade ma che e je false o ilusorieche un popul al scjafoi un altri e che al vadi a implantâsi tun paîs forest par «puartâ la civiltât» e je une di chês luianiis che si scrivin sui libris di scuele (Josef Marchet, Cuintristorie dal Friûl fin sot la Italie); e dopo pretindi che la trupe e continui a crodi a la luianie de vuere pe difese de patrie (Riedo Pup, Tal non di Raffaella afârs e guviars)
    Sin. bausie1 , bombe , bufule , buzare , cabule , conte , falope , finte , fote , pancjanade , sflandocje , truc1 , bale , storie , flabe
Proverbis:
  • a son plui dîs che no luianiis
  • cui che al à picjât lis luianiis lis dispicje
  • no si cjate lis luianiis picjadis
  • pal mont no si cjate lis luianiis picjadis
  • Pasche tafanie e je buine la luianie
  • Pasche tafanie si mangje la luianie