muset  /-èt/  mu|set  [AF, TS]

  1. s.m. gastr. insacât di cjar di purcit, soredut di tocs dal music, che si cuei te aghe bulintedôs stangjis di robe purcine e salams e musets e ossocoi (Catarine Percude, La fuiace de Madone); sô comari mi à dât di mangjâ muset cu la bruade (Bruno Paolo Pellarini, Comari 'Sese)