caz  caz  [CO]

  1. s.m. (volg.) orghin sessuâl masculinsi tignivin un l'altri al cuel i braçs / jo tocjant una teta e jê il gno caz (Eusebi Stele, Se par vostra bontât vorês scoltâ)
    Sin. bighe1 , bigul , afâr , argagn , uciel , parussul , brucje , cai , mani , britul , coni , cotâl , cuaiat , çoçul , çus , pandolat , parussulat , pisse , salsiç , sivilot , cudumar
    1. ancje in espressions di negazion o di dispresioh la costituzion! biele cucagne! / no conte un caz, siôr cont, no, che mi crodi (Pieri Corvat, El cuarantevot); «[…] Scuen propri dîjel su la muse, che lui al è piês dei todescs.» «Piês po dei todescs un caz. […]» (Giovanni Gortani, Sot consei di vuere); lavorâ nuie jù pal dì e ae sere bevi, alabardîr sence alabarde, cernide dal caz! (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans)
      Sin. osti , ostie , bigul , porco , bighe1 , busignele
Polirematichis e espressions idiomatichis