busignele  /-gnè-/  bu|si|gne|le  [CO]

  1. s.f. orifizi anâl"Jerie cjarte par netâsi la busignele, Remo?" (Checo Tam, Cinc a tirin e dîs a sburtin e il muart al va sul vîf)
  2. s.f. (fig., volg.) in espressions negativis, nuiedut chest nol vâl une busignele (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Sin. osti , ostie , caz , bigul , bighe , bruscje , colp , clostri , nuie
    Cfr. fregul , gran , piç , cree