busignele  /-gnè-/  bu|si|gne|le  [CO]

  1. s.f. orifizi anâl:  "Jerie cjarte par netâsi la busignele, Remo?" (Checo Tam, Cinc a tirin e dîs a sburtin e il muart al va sul vîf)
  2. s.f. (fig., volg.) in espressions negativis, nuie:  dut chest nol vâl une busignele (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Sin. osti , ostie , caz , bigul , bighe1 , bruscje , colp , clostri , nuie
    Cfr. fregul , gran , piç , cree
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl