mieç  /-è-/  mieç  [FO]

  1. adi.num., pron.num. che al corispuint a une des dôs parts compagnis che a puedin componi une unitât, ancje in sens aprossimatîf:  lu veve tirât sù di frut un barbe predi, plevan dal paîs par mieç secul (Pieri Menis, Un muart su la strade); doi milions e mieç di agns indaûr [i ominidis] a àn scomençât a fâ sù struments di piere (Franc Fari, La evoluzion dal çurviel e de cussience tai vertebrâts); un di Talmassons al veve di fâ jentrâ a Udin [cence paiâ il dazi] plui di mieç purcit par une tratorie (Angelo Covazzi, Domandait al paron); mieze robe roseade des pantianis. Cuasi dut pierdût (Checo Tam, Sic transit gloria mundi)
    1. in plui che jenfri articul e sostantîf al pues jessi ancje prime dal articul definît:  tal doman il Judri al jere vignût jù pe vile, miezis lis cjasis sdrumadis (Catarine Percude, Lis aganis di Borgnan)
  2. s.m. ognidune des parts che, metudis adun, a formin un intîr:  dividi un miluç in doi mieçs
    Sin. metât
    1. (par anton.) mieç litri, spec. di alc di bevi:  Jacum si sentà tal solit puest e la parone cence domandâi nuie i puartà mieç di neri e une sope cu lis tripis (Angelo Covazzi, Il dint)
  3. s.m. pont che al è tal centri di alc, a metât tal spazi, tal timp, te cuantitât:  al slargjà il tavaiuç a cuadris e al poià tal mieç il plat de fertaie (Riedo Pup, I furlans e la creance)
    Sin. metât
  4. adi. in locuzions che a indichin la part centrâl di alc:  Rico Cragnulin al viveve te sô cjase a mieç Cjampeon (Meni Ucel, Credit); il segret al jere che cjase sô, un pressapôc a mieze cjase, sot di une planele rosse a jerin platâts i trê chilos di aur (Ivano Urli, Storie di Min); la zornade no podeve sei di miôr, une zornade di aur di mieç Setembar (Alan Brusini, Amîs come prime)
  5. adi. in funz av., par metât:  la storie di Vera e je chê di une frute mieze russe e mieze ucraine (Ivano Urli, Storie di Vera); [par Carnevâl] al faseve une figurone un Tombin, un mataran di zovin, che al capitave vistût mieç di om e mieç di femine (Pieri Menis, Mascaris e… maraveis)
    Sin. metât
    1. dome par une part, no dal dut, un pôc:  si cjalà ator, mieç inçussît, si tirà sù dal dut e si indi le (Fabian Ros, Il lôf); chei parsore Tarcint, di Sedilis par esempli a fevelin mieç par fate [un pôc par sclâf un pôc par furlan] (Josef Marchet, Un element fondamentâl dal moviment autonomistic)
  6. adi. par esprimi indeterminatece, incompletece, aprossimazion:  la vilie di Nadâl dal '16, sul front in Trentin […] e jere mieze fieste ancje in trincee (Riedo Pup, I furlans e la pâs); cuant che cheste gnove e fo cognossude a Vignesie, al mancjà pôc che si scjadenàs une mieze rivoluzion (Giovanni Pillinini, Zuan Batiste Cavedalis - Une vite esemplâr)
    Sin. cuasi
  7. s.m. fluit, sostance, ambient e v.i., là che al capite alc:  [la lûs] rifratade e trasmetude midiant di un mieç rifratôr trasparent e risulte almancul in part polarizade (Marisa Michelini, Alberto Stefanel, La polarizazion de lûs)
  8. s.m. ce che al covente par fâ alc, par otignî un risultât e v.i.:  la vuere, considerade no come un fat autonom, ma come la continuazion di une politiche cun mieçs diferents (Giovanni Pillinini, Zuan Batiste Cavedalis - Une vite esemplâr); la lôr volontât e je compagne identiche di chê dai fassiscj di îr, e i mieçs che a intindin doprâ e son chei istès (Josef Marchet, Ce che a vuelin)
    Sin. imprest1 , strument , mût , vie , maniere , strade
  9. s.m. sostance, bêçs:  l'artesan nol veve i mieçs par paiâsi un avocat di sest (Fabian Ros, L'om che al pierdeve pinsîrs pe strade)
    Sin. bêç , monede , patrimoni , sostance
  10. s.m. viôt mieç di traspuart :  i mieçs no catalitics no podaran circolâ, chei catalitics invezit a podaran zirâ dome se a àn la targhe cul ultin numar pâr (Redazion Radio Onde Furlane, Vinars trafic limitât a Udin)
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • a Madone des cjandelis, se al è nûl o sin fûr, se al è clâr a mieç Invier
  • a un mat, un mat e mieç
  • al è simpri mieç mont di vendi
  • barbe ben savonade e je mieze fate
  • cjamp sierât al è mieç coltât
  • cuant che la fam e je a mieç il cîl, la polente a sa di mîl
  • cul art e cul ingjan si campe mieç an, cul art e cul mistîr si campe l'an intîr
  • cul art e cul ingjan si vîf nome mieç an, cul art e la bausie si manten la massarie
  • cul art e cul ingjan si vîf nome mieç an, cul ingjan e cul art si vîf chê altre part
  • cul tignî cont si devente parons di mieç mont
  • Diu mieze zornade le passe a fâlis, e chê altre mieze a dâlis
  • domandâ al è mieç savê
  • il fûc al è mieze compagnie
  • il mont al è mieç di vendi e mieç di comprâ
  • in dutis lis robis une robe di mieç
  • la pipe e je une mieze compagnie
  • lavôr mieç fat al è biel finît
  • letare scrite e je mieze spedide
  • lune di brume mieze sute e mieze bagnade
  • mieze la robe e sta sot de lenghe
  • mieze la robe e sta te peraule
  • muîr e je mieze spese
  • om visât al è mieç armât
  • opare ben comandade e je mieze fate
  • par cognossi il furp, al vûl un furp e mieç
  • pecjât confessât, al è mieç perdonât
  • polente e formadi a mieze gjambe
  • robe cjatade, mieze robade
  • sante Agnese, mieç fen e mieze spese
  • vueli in cime, vin tal mieç, mîl sul fonts
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl