a mieze strade    [CO]

  1. loc.av., loc.adi.inv. a mieç, o plui o mancul a mieç, jenfri doi lûcs, in particolâr jenfri il lûc di dulà che si ven e chel dulà che si va, in câs ancje cun valôr temporâl rispiet a trop che al dure un viaç, un percors e v.i.a mieze strade tra Aquilee e Udin, piardude te fumate, une gleseute: chê di Cjamplungut (Arturo Feruglio, I stivâi di Zuan Batiste); a mieze strade al metè jù la valîs par polsâ un moment (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
  2. loc.av., loc.adi.inv. (fig.) intun pont, a un nivel, intune misure, intune maniere e v.i. che e je intermedie o plui o mancul intermedie jenfri doi elements ancje astrats, numerics, psicologjics, jenfri dôs cualitâts, manieris, opinions e v.i.a mieze strade fra le maravee e il fastidi, e veve tirât fûr un riduçâ flap (Gianni Gregoricchio, Îr e doman); il cine di De Stefano al è particolâr, a mieze strade tra un documentari e un film di finzion (Fabian Ros, Il cine furlan)
    Sin. a mieç , a miezis
Components: