cuet1  /-è-/  cuet  [AF]

  1. p.pass., adi. viôt cuei1
  2. adi. che al è stât preparât di mangjâ cul fûc o cul calôrdes puartis spalancadis des ostariis e des tratoriis al vignive fûr un profum di robe cuete che al vierzeve il stomi (Pieri Menis, Chei di Muraie); un bocon di pinze cuete sot lis boris (Catarine Percude, Il solt del Signôr); par no spindi, si puartavin daûr cualchi poleç za cuet, cualchi cudumar, cualchi coçut, cuatri vuaìnis, e sù (Riedo Pup, I furlans e lis feriis)
    Sin. brustulât ipon. , bulît ipon. , cusinât , frit ipon. , rost ipon. , rustît ipon. , sboentât ipon. , sbrovât ipon. , les ipon. , lessât ipon.
  3. adi. di materiâl, tratât cul calôr par cjapâ ciertis carateristichisal stampà lui il prin modon cu la sô cifre di sù: co al fo suiât te place, lu metè in grice, tal cjanton, po in curtiel tal for… Al le lui a gjavâlu cuet (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
  4. adi. scotât dal soreli o che al à cjapât masse cjalte tornave cuete di cjalt e i cjavei tacadiçs di sudôr (Maria Forte, Il bal spisimât des ombrenis)
    Sin. brusât , brusinât , cusinât , sbrovât , scotât
  5. adi. stracât o fintremai instupidît de fadie o di alc altriil so om no si intrigave; content di lavorâ, che Diu, e di tornâ dongje cuet, di sore sere (Maria Forte, La fie çuete); o jeri cence alenament. Al sprint finâl cun altris soldâts o jeri cuet (Checo Tam, Pentecoste)
    Sin. disfat , muart2 , madûr , finît , distrut , sdrumât , stracuet
    1. incjocâtogni sere a cheste ore al è cuet (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
      Sin. becât , becât sot di une ale , bevût , çurul , çuvit , disfat , imbarlumât , imbarlumît , imberlît , imbramît , impiât , implombât , incarburât , inceât , incerât , inçussît , intrunît , invreasât , madûr , patoc , plen , pontât , taront , ticât , vreâs , vreasât , vuitul , cjoc , incjocât
    2. stufât e rabiôsno tu ti ricuardis di cuant che a tu jeris cuet, stracuet, stradilà di cuet, infogonât, rabiôs, cun ducj noaltris? (Anute Fabris, A passe la scalmane)
  6. adi. cjapât dal inamoramento savevi che al jere un pôc cuet pe Rose (Meni Ucel, La ombrene); sô fie e je inamorade cuete (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie); lui, nol viôt che par jê: al è cuet, bisugne dî la veretât (Anute Fabris, A passe la scalmane)
    Sin. cjapât , imberlît , impassionât , inamorât , infogonât , madûr , passionât , patoc
  7. adi. che al à pardabon ciertis carateristichis, che al è pardabon intune cierte maniereil cavalîr Jeroni al tabaiave cun Toni Lusigne, cavalîr di Malte, monarchic cuet (Domeni Zannier, La crete che no vai)
    Sin. spacât , patoc , autentic , rût1 , vêr , spudât , rampit
  8. s.m. viôt persut cuet doi etos di crût e doi di cuet
  9. s.m. arzile cuete tant che materiâl edilizi o di lavôrs artesanâi o artisticso ai mandât i cjars a cjoli il cuet a la fornâs di Cuals (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona); piçulis imagjins votivis di cuet (Adrian Cescje, Viaç aes origjins dal Logos)
    Sin. crep1
    Cfr. planele , modon , cop1
Proverbis:
  • i cuarins a volaressin cuets cu la sclopetade
  • o cuete o crude il fûc le à viodude
  • pes cuet e cjâr crude
  • pôc ma ben cuet
  • se nol cjante ai siet o ai vot, o che al è muart o che al è cuot