rustît  rus|tît  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt rustî , viôt rustîsi
  2. adi. cuet tal for o dongje dal fûc, cul calôr diret de flame o des boris:  finalmentri e puartin une biele dindie rustide, cul plen (Arturo Feruglio, El cercandul); Mansa e Drea jarin sintâts daûr il fogolâr che mangjavin milùs rustîts su li boris e bevevin vin cuet cu la canela e i garofuluts (Ranieri Mario Cossâr, Il lusôr di luna)
    Sin. rost