incerât  in|ce|rât  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt incerâ , viôt incerâsi
  2. adi. tratât cu la cere o cun altri materiâl che al lubrifiche o al da impermeabilitâtEliseo al tirà fûr il tacuin di tele incerade e al cjalà dentri. Al saveve benon trops bêçs che i restavin, ma al controlave (Carlo Sgorlon, Prime di sere); al veve intor un gaban incerât e al domandà a la vecje dulà che e veve di lâ (Checo Tam, La strie)
  3. adi. (fig.) che al à bevût un pôc masse alcul e che nol è in cundizion di resonâ ben, di controlâ i moviments e v.i.dopo il travâs mio barbe / plui che incerât l'è cuet (Zaneto, cit. in Giorgio Faggin, Vocabolario della Lingua Friulana)
    Sin. becât , becât sot di une ale , bevût , çuvit , imbarlumât , imbarlumît , imberlît , imbramît , impiât , incarburât , inceât , incjocât , inçussît , inevreât , invreasât , madûr , vreasât , vreâs , in bale , in plene , momât , plen , plomp2 , carburât , cuet1 , çurul , grîs , muardût dal cjan neri , pontât , pontât tune ale , taront , ticât , çuful , implombât , in briscule
    Cfr. inçussît , bevuçât , bevucjât , legri