ticât  ti|cât  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt ticâ , viôt ticâsi
  2. adi. che al à cjapât un colp e che si è un pôc rot, che i mancje cualchi tocut o che al à cualchi crevadureil fûc al ardeve su la place e dentri da la aghe ferme e sui veris ticâts des cjasis (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
  3. adi. che al à bevût un pôc masse alcolics e che nol è in cundizion di resonâ ben, di controlâ i moviments e v.i.cheste storie le à contade par tancj agns a dilunc e co al jere un pôc ticât al zontave che il Duce, dismontât dal otomobil, i veve batût su la spale disintji: "Brâf, Vigji [...]" (Alme Marega Frattini, Une visite in Friûl)
    Sin. becât , becât sot di une ale , bevût , çuvit , imbarlumât , imbarlumît , imberlît , imbramît , impiât , incarburât , inceât , incerât , incjocât , inçussît , inevreât , invreasât , madûr , vreasât , vreâs , in bale , in plene , momât , plen , plomp2 , carburât , cuet1 , çurul1 , grîs , muardût dal cjan neri , pontât , pontât tune ale , taront , cjoc1 , çuful , implombât , in briscule , strissulât , stonf , çurulît , inçurulît
  4. adi. che nol à la ment dal dut normâl"Ma, Anute, sêtu sigure che nol sedi un pôc... ticât, chel omp? Scuse, sâtu" (Guido Michelutti, I siums di 'Sefut)
    Sin. stramp , strambel , mat , matucel