ticât
ti|cât
[CO]
-
p.pass., adi.
viôt ticâ
, viôt ticâsi
-
adi.
che al à cjapât un colp e che si è un pôc rot, che i mancje cualchi tocut o che al à cualchi crevadure:
il fûc al ardeve su la place e dentri da la aghe ferme e sui veris ticâts des cjasis (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
-
adi.
che al à bevût un pôc masse alcolics e che nol è in cundizion di resonâ ben, di controlâ i moviments e v.i.:
cheste storie le à contade par tancj agns a dilunc e co al jere un pôc ticât al zontave che il Duce, dismontât dal otomobil, i veve batût su la spale disintji: "Brâf, Vigji [...]" (Alme Marega Frattini, Une visite in Friûl)
Sin. becât
, becât sot di une ale
, bevût
, çuvit
, imbarlumât
, imbarlumît
, imberlît
, imbramît
, impiât
, incarburât
, inceât
, incerât
, incjocât
, inçussît
, inevreât
, invreasât
, madûr
, vreasât
, vreâs
, in bale
, in plene
, momât
, plen
, plomp2
, carburât
, cuet1
, çurul1
, grîs
, muardût dal cjan neri
, pontât
, pontât tune ale
, taront
, cjoc1
, çuful
, implombât
, in briscule
, strissulât
, stonf
, çurulît
, inçurulît
-
adi.
che nol à la ment dal dut normâl:
"Ma, Anute, sêtu sigure che nol sedi un pôc... ticât, chel omp? Scuse, sâtu" (Guido Michelutti, I siums di 'Sefut)
Sin. stramp
, strambel
, mat
, matucel