bevuçât
be|vu|çât
[CO]
-
p.pass., adi.
viôt bevuçâ
-
adi.
che al à bevût avonde alcolics di tacâ a jessi cjoc, ma no cjoc dal dut:
nome cuant che al jere bevuçât, ma i capitave da râr, al jere ruspiôs e plen di maluserie (Nin dai Nadâi, Cercandui)
Sin. legri
, alustic
, lustri
, alterât
, ticât
Cfr. cjoc
, bevût