biadot
/-òt/
bi|a|dot
[BF]
-
adi., s.m.
che, cui che al è cence inteligjence, in câs ancje par ritart mentâl:
un biadot cence tristerie, cu la muse dongje la anime e puar par mancjance di çarneli (Maria Forte, I puars di mê mari)
Sin. aloc
, baban
, babeo
, bacalà
, barbezuan
, basoâl
, batecul
, biât
, bidin
, brocul
, carnevâl
, catùs
, cocâl
, corli
, cretin
, cudumar
, cughin
, çondar
, çus
, dordel
, dordul
, gnoc
, gnogno
, gnotul
, imbecîl
, lodul
, lofio
, macaron
, marzoc
, mauc
, melon
, mierli
, mone
, pagnoc
, palandran
, pataton
, pistum
, pote
, râf
, sacodâl
, salam
, starlocj
, stupidut
, stupit
, totolò
, trus
, biadel
Cfr. biât
-
adi., s.m.
che, cui che par une cualchi reson al fâs dûl:
Vigji de Blancje al à vût la femine malade dut l'Unvier… Chel biadot al à tirât mâl la bruscjete de vite… (Maria Forte, La tiere di Lansing)
Sin. biadaç
, puaret
, puarin
, biadin