sgurlâ
sgur|lâ
[CO]
-
v.intr.
zirâ svelt, fâ moviments circolârs svelts:
al sgurlave te bolzare in ponte di scarpe e nissun al jere babio come lui (Alviero Negro, Gno nono);
lis fueis a sgurlin te bave de gnot (Dino Virgili, Sant Zuan de rosade);
tu ti cjatis a rodolâ o a sgurlâ cul cûl par tiare (Vico Bressan, Cîl e aghe)
Sin. pirlâ
Var. sgorlâ
-
svolâ in zîr:
a sin zovinis zisilis / a sgurlìn intor da vît (Tite di Sandri, Sin rivâts insomp la zime)
-
v.intr.
di idee, pinsîr, jessi pensât, soredut in maniere disordenade o strambe:
tu sês proprit ne spirtade / cun chei voi discocolâts! / Ze ti sgurlie di vuadiâmi / daspò vêmi cjolt pal nâs? (Tite di Sandri, Vilote)
Cfr. zirâ
, vignî sù
, saltâ sù
-
v.intr.
movisi cun fuarce, ancje no in zîr
-
fâ alc, soredut un lavôr, cun snait, cun impegn, besvelt:
voi mi à tocjât sgurlâ (Roberto De Agostini, Loretta Di Gallo, Aggiunte al Nuovo Pirona, Zona di Moggio Udinese)
-
v.tr.
fâ zirâ svelt:
e sgurlave il mescul come un mulin (Popolâr - Gianni Moroldo, Dorotea Elisabetta Monai, Sant Pieri e le vedue - Il soreli tal casson)
-
v.tr.
butâ, fâ svolâ:
lis veva sgurladis [lis scarputis] jù pa la muraia dal ronc dal vescul (Ranieri Mario Cossâr, Lis scarputis da la Madona);
Nardin al rivà nome a meti la man tal sacheton de stiriane e tirant fûr une palanche di arint - il sudôr de mari dì - le sgurlà parmìs dal fûc svoladi (Josef Cjargnel, La fogolade dal bosc)
-
v.tr.
movi plui voltis cun fuarce, ancje cence un moviment circolâr o cence fâ svolâ:
la auto a lave indenant a planc sbalotade das bugadis di aiar che i sgurlavin cuintri fueis e pontis di ramacis (Sandri Di Suald, Ah! la provincie);
[...] viodilu imò alì a sgurlâ la splane e bati clauts... (Felice Cimatti, Strassameade...)
-
v.tr.
fâ che cdn. al crodi ce che nol è, che al resti ingjanât o in ogni câs fâ che cdn. al vedi un dam:
al desc de vite el puar al rive tart, / parcè che el siôr lu sgurle, lu infenocje / tant ben, tant ben... che i mangje la sô part (Pieri Corvat, El cuarantevot, XXb)
Sin. cjoli vie
, cjoli pal cûl
, cjapâ pal cûl
, cjoli pal boro
, cjapâ pal boro
, menâ ator
, menâ pal boro
, menâ pal cûl
, menâ pal nâs
, burlâ
, cjoli ator
, remenâ
, sorâ
, cjapâ pal nâs
, cjoli pal nâs
, cjapâ in zîr
, imbussulâ
, imbroiâ
, ingjanâ
, buzarâ
, freâ
, freolâ
-
v.intr.
fâ un sun fuart e vibrât:
al sgurle un sivilot, daûr, e rispuint une trombetade (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
i sivîi a sgurlavin di sclapâ il cerviel (Eugjeni Marcuç, Cjase grande)
Polirematichis e espressions idiomatichis