buzarâ
bu|za|râ
[CO]
-
v.tr.
(pop.)
penetrâ tun rapuart sessuâl anâl:
al i fo dit, e ancj mandât a dî, / che al si fos zût a fâsi buzarâ (Eusebi Stele, Un zelôs vîs di caz volê impidî)
Sin. inculâ
, foti iper.
, sodomizâ
, taconâ iper.
-
v.tr.
(pop., fig.)
imbroiâ, fâ crodi alc che nol è vêr o fâ vê un dam:
chê carogne di vecjo us à buzarâts (Pieri Somede dai Marcs, Un pugn di moscjis);
nol jere tipo di ameti di seisi lassât buzarâ, ni di rindisi (Toni Bidel, La clâf dal camarin)
Sin. fâ sù
, foti
, infenoglâ
, inculâ
, strabuzarâ
, taconâ
, freâ
, freolâ
Proverbis:
- cui che al buzare al ven buzarât