frotule  /-ò-/  fro|tu|le  [CO]

  1. s.f. conte inventade, ancje cun elements irazionâi o iperbolics, par fâ ridicui conte frotulis in mût / di fâ ridi i compagns, cui al ramene / cun grazie il so vicin (Zuan Lurinçon, Sot sere)
    Cfr. conte , flabe , barzalete
  2. s.f. robe false, dite par imbroiâe veve sperât che al si fasès viodi par scusâsi, magari cuntune frotule; e i veve ancje scrite une letare sute e dignitose. Ma Mirco nol veve rispuindût nancje a chê (Alan Brusini, Par stradis lungjis); mi à dit: “Nol è vêr, tu no tu me contis dute!”. E jo: “No ti ai mai contadis frotulis e nancje cumò ti ai contât balis!” (Gjigji De Marco, Spietant la Vierte)
    Sin. bausie1 , bombe , buride , buridon , carotule , falope , falsetât , fandonie , fanferie , flandrine , flabe , flandogne , fote , implant , invenzion , sbarade , sflandocje , sflandogne , storie , bufule , sflocje , sflandocule , fanfaluche , bale
  3. s.f. robe di pocje o di nissune impuartancehuum ce frotulis! ce stupidagjinis! (Toni Broili, I trucs furlans. Ombre di lunari par l'an 1851)
    Sin. fufigne , buzare , monade1 , nuiatul , stupidade , naine , cagade , cagnere1 , stupidagjine , bisignele , bazecule , fote , stupideç , fufigneç , boiade , robe di nuie , bagatele
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl