frotule
/-ò-/
fro|tu|le
[CO]
-
s.f.
conte inventade, ancje cun elements irazionâi o iperbolics, par fâ ridi:
cui conte frotulis in mût / di fâ ridi i compagns, cui al ramene / cun grazie il so vicin (Zuan Lurinçon, Sot sere)
Cfr. conte
, flabe
, barzalete
-
s.f.
robe false, dite par imbroiâ:
e veve sperât che al si fasès viodi par scusâsi, magari cuntune frotule; e i veve ancje scrite une letare sute e dignitose. Ma Mirco nol veve rispuindût nancje a chê (Alan Brusini, Par stradis lungjis);
mi à dit: “Nol è vêr, tu no tu me contis dute!”. E jo: “No ti ai mai contadis frotulis e nancje cumò ti ai contât balis!” (Gjigji De Marco, Spietant la Vierte)
Sin. bausie1
, bombe
, buride
, buridon
, carotule
, falope
, falsetât
, fandonie
, fanferie
, flandrine
, flabe
, flandogne
, fote
, implant
, invenzion
, sbarade
, sflandocje
, sflandogne
, storie
, bufule
, sflocje
, sflandocule
, fanfaluche
, bale
-
s.f.
robe di pocje o di nissune impuartance:
huum ce frotulis! ce stupidagjinis! (Toni Broili, I trucs furlans. Ombre di lunari par l'an 1851)
Sin. fufigne
, buzare
, monade1
, nuiatul
, stupidade
, naine
, cagade
, cagnere1
, stupidagjine
, bisignele
, bazecule
, fote
, stupideç
, fufigneç
, boiade
, robe di nuie
, bagatele