cagade  /-gà-/  ca|ga|de  [FO]

  1. s.f. (volg.) il lâ dal cuarpcumò i scjampave une biele cagade (Checo Tam, La invasion)
    Sin. defecazion , cjiade
    1. materie fate cul lâ dal cuarpveris puntinâts di cagadis di moscjis (Roberto Ongaro, Il muc)
      Sin. escrement , mierde , buiace ipon. , sbit ipon. , sbitiade ipon. , strunt ipon. , meufe , meuse , farde , cacan
  2. s.f. (fig., volg.) robe in cualchi maniere negative, stupide, di pocje impuartance, di pôc valôr, fate mâl e v.i."Cagadis! … " al sgagnive il Ghigne "Se no ai vude pôre in Boemie dal '48, aio di vê pôre a Udin mo, che o soi a cjase mê…" (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); "[…] Ti visistu chel progjet dal computer che al sintive i odôrs che tu vevis fat? Ti visistu che ti ai dit che mi someave une cagade? […]" (Raffaele Serafini, Contis sot spirt)
    Sin. cjiade , coionade , cragne , porcarie , stupidade , vacjade , putanade , monade1 , cazade , boiade , macacade