cragne  cra|gne  [FO]

  1. s.f. materiâl che al è sporc e che al sporcje:  un tuf trement di sudôr e di cragne che ti cjoleve il flât (Enrico Martina, Ricuarts e inlusions); al fâs il saldadôr intune vecje fabriche, dulà che a son cragne, fum e pôcs bêçs (AAVV, Sul florî)
    Sin. sporc , cragnerie , sporcjarie , sporcjerie , sporcjetât , sporcjisie , cragnarie
    1. robe sporcje, ogjet sporc:  pecjât che a si viodin dispès porcariis e cragnis butadis dentri [tes roiis] (Emma Cattarossi, Giovanni De Mezzo, Lis roiis di Udin e la lôr vite)
      Sin. porcarie , cragnerie , cragneç , sporcheç , sporcjarie , sporcjerie , sporcjetât , sporcjisie , cragnarie
  2. s.f. cundizion dal jessi sporc:  îr mi contave / che no si lave / muse, ne mans, / za che inte cragne / si sta plui sans (Pieri Çorut, No ocor ploie)
    Sin. sporc , sporcjisie , cragnerie , sporcjetât
  3. s.f. (coloc., pop.) ce che al è stât fat mâl, che nol plâs, che al è brut daûr di criteris estetics, tecnics, artistics, e v.i.:  chês cragnis che ti fasin studiâ su cierts libris di art moderne no mi disin nuie (Checo Tam, La maree nere)
    Sin. boiade , cjiade , mierde , orôr , putanade , stupidade , porcarie , cagade , cazade , sporcjarie , cragnarie
    1. persone o robe che no plâs, che no à valôr, che no sa fa, che si vûl definî in maniere une vore negative:  "Miarde di omp! I ûl di chel pôc di stomi dome a cjalâti…! La cragne di omp che tu sês…!" (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans); in chê cragne di vuere Hitler al à tirâts dentri ancje vecjos e fruts (Ivano Urli, Storie di Min)
  4. s.f. robe che no covente, che no zove, che no vâl nuie:  rivâ a disberdeâ lis informazions che a contin di chês altris cragnis mediatichis in circolazion (Franc Fari, Il cjâf dai furlans)
    Sin. catan , strafaniç , fufigne , striament , porcarie , cragnarie
  5. s.f. robe di nissune impuartance:  no passave zornade che tal refetori no sucedès une piçule barufe, une tichigne, un zigament, te maiorance dai câs par cragnis di nissun cont (Franca Mainardis, Aiar di cjase)
    Sin. cagnere1 , fufigne , boiade , stupidade , cazade , cagade , cragnarie
  6. s.f. (fig.) fasse plui basse e degradade de societât:  un ambientat dulà che e va a bevi dome la cragne
    Sin. canaium , intate , intausse , marmaie , marmaium , miserie1 , naie , valadrive , voladive , fece , feçum
  7. s.f. (fig.) degradazion morâl, azion, compuartament di condanâ dal pont di viste morâl:  se ducj i umign a pensassin ae lôr cragne, vadì che nol coventarès nissun diluvi universâl par lavâ il mont (Josef Marchet, Il salon dal barbîr); se jo no volès ben al gno paîs, mi infotarès des sôs tristeriis e des sôs cragnis (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. miserie1 , porcarie , carognetât , soçarie , perversion , vergogne , sporcjarie , sporcjetât , cragnarie
  8. s.f. [BF] persone masse tacade ai bêçs o a interès meschins
    Sin. cragnin
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl