sporcjetât  spor|cje|tât  [CO]

  1. s.f. cundizion dal jessi sporc, cualitât e categorie di ce che al è sporc
    Sin. sporc , sporcjisie , cragnerie , cragne
  2. s.f. robe sporcje, ogjet sporc, materiâl che al è sporc e che al sporcje
    Sin. sporc , cragnerie , cragne , sporcjerie , porcarie , cragneç , sporcjarie
  3. s.f. (fig.) degradazion morâl, azion, compuartament di condanâ dal pont di viste morâlune buine scuse par un biel grumon di sporcjetâts (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. miserie1 , porcarie , carognetât , soçarie , perversion , vergogne , cragne , sporcjerie , sporcjarie
Proverbis:
  • la aghe corinte no puarte sporcjetât