sporcjetât  spor|cje|tât  [CO]

  1. s.f. cundizion dal jessi sporc, cualitât e categorie di ce che al è sporc
    Sin. sporc , sporcjisie , cragnerie , cragne
  2. s.f. robe sporcje, ogjet sporc, materiâl che al è sporc e che al sporcje
    Sin. sporc , cragnerie , cragne , sporcjerie , porcarie , cragneç , sporcjarie
  3. s.f. (fig.) degradazion morâl, azion, compuartament di condanâ dal pont di viste morâl:  une buine scuse par un biel grumon di sporcjetâts (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. miserie1 , porcarie , carognetât , soçarie , perversion , vergogne , cragne , sporcjerie , sporcjarie
Proverbis:
  • la aghe corinte no puarte sporcjetât
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl