sporcjetât
spor|cje|tât
[CO]
-
s.f.
cundizion dal jessi sporc, cualitât e categorie di ce che al è sporc
Sin. sporc
, sporcjisie
, cragnerie
, cragne
-
s.f.
robe sporcje, ogjet sporc, materiâl che al è sporc e che al sporcje
Sin. sporc
, cragnerie
, cragne
, sporcjerie
, porcarie
, cragneç
, sporcjarie
-
s.f.
(fig.)
degradazion morâl, azion, compuartament di condanâ dal pont di viste morâl:
une buine scuse par un biel grumon di sporcjetâts (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
Sin. miserie1
, porcarie
, carognetât
, soçarie
, perversion
, vergogne
, cragne
, sporcjerie
, sporcjarie
Proverbis:
- la aghe corinte no puarte sporcjetât