cirî  ci|rî  [FO]

  1. v.tr. provâ a cjatâ alc o cdn. che no si sa ben li che al èa vevin sgarfât tal dopodimisdì, disore, tes cjartis di lôr pari par cirî il testament, ma dibant (Pieri Menis, Il testament); cuant che i fîcs dai grancj figârs dal curtîl a començavin a dî di palombîsi sot vie, i fruts - che a 'nd jere une sglavinade in famee - si rimpinavin come sghirats sù pai pomârs, a cirînt cualchidun di madûr e a palpâju se a jerin tenars (Riedo Pup, I furlans e la fam); al comant al è dut un davoi: daspò il scjas dai gjornâi tu âs mieze polizie che a ti cîr in lunc e in larc (Sandri Di Suald, Ah! la provincie); cirî di mangjâ tal armâr de cusine; cirî foncs tal bosc
    Var. cerî
  2. v.tr. impegnâsi par cjatâ tra plui pussibilitâts alc o cdn. che al coventecirî une cjase a fit; a disin che e cîr un lavôr, ma se e spere di cjatâlu culì… (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj); o volevi savê se la imprese par câs e cîr personâl (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
  3. v.tr. fâ une verifiche, un controlcirî tun test se a son restâts erôrs; si tratave di cirî se al jere cualchi muc sù pal Cjanâl e sburtâlu un pôc plui insù (Riedo Pup, Gran Dio benedite l'Italia)
    Sin. viodi , cjalâ , scrusignâ
  4. v.tr., v.intr. domandâ di viodi o di fevelâ cun cdn.al à clamât un siôr che al cirive di te; sul tart, Serafin al torne a cjase e la femine i conte dai doi che a jerin stâts a cirîlu (Meni Ucel, Il salam)
    Sin. domandâ
  5. v.tr. ancje ass. domandâ la caritâte jere une puare vedue che e leve a cirî pes cjasis
    Sin. bati la trusse , cercjâ , domandâ la caritât , peteâ , pitocâ , cirî la caritât , slungjâ la man , bati , cirî pan , lâ a pan
  6. v.tr. (fig.) lâ di une cierte bandela roie e va fûr pal boscut, e va jù de bande dal paîs, e cjape la sô strade, come dutis lis aghis che a vadin a cirî il mâr (Dino Virgili, Un riul tra Venit e Friûl); cuant che, duncje, e rivà la sô volte, Mante al firmà, e subit dopo al cirì la puarte par lâ vie (Pieri Menis, Destins)
  7. v.tr. fâ un sfuarç par pensâ, par savê, par elaborâ, par sielzi e v.i.cirî lis peraulis justis par fâsi capî; la veretât no à di vê pôre di un che cu la anime sclete, pronte a cjapâ note de veretât, ancje se no i plâs, al va a cirî il parcè (Francesc Placerean, La Pasche); il cine furlan al è rivât tart su la sene culturâl e la cause si à di cirîle tal fat che il cine al è une art "industriâl", che e à bisugne di mieçs economics impuartants (Fabian Ros, Il cine furlan); chei che a àn di cirî e cjatâ la soluzion dai problemis e il superament des dificoltâts a son i vincidôrs (Riedo Pup, Il scandul dal Corpus Domini)
    Sin. cirî fûr
    1. (ass.) fâ une ricercje, une investigazion e v.i.nô, no si va te storie a cirî cuissà parcè, par gust o pe manie di savê ce che al è stât prin… [Ma ben] par lâ a viodi inte storie se par câs nus fevele di cualchi risultive e nus dîs di ce bande che e je e di ce direzion che e je di cjapâ par podê lâ indenant (Gian Carlo Menis, Pre Checo e la storie)
  8. v.tr. impegnâsi par otignî un risultât, ancje imateriâli autôrs dal prin Nûfcent si fasevin condizionâ de semplicitât di vite che a vevin tor ator, no cirivin une creativitât leterarie lôr ma si limitavin a meti jù tramis facilis (Luca Zoratti, Il teatri par furlan); cemût podêso crodi voaltris, che si dais glorie un cul altri, e no cirîs la glorie che e ven dome di Diu? (, Vanzeli di Zuan)
    Sin. bramâ , smicjâ , smirâ , volê1
  9. v.tr. volê, bramâ, sintî une dibisugne, ancje cence un impegn determinant par vêlula cjase e durmive. Femine e fruts a jerin lâts a parâsi tal jet. Un ravueç di cûrs che a cirivin padin sot lis cuviertis (Maria Forte, Il Bulo di Crodio); la Ane no veve cirût il confuart di nissun, pronte simpri a sopuartâ il destin par ordin che al bateve (Maria Forte, La aghe dal Ariul)
    Sin. bramâ , desiderâ , domandâ , lutâ , volê1
  10. v.tr. compuartâsi in mût di vê cierts risultâts o ciertis consecuencisma lassimi stâ, pussibil mo che tu vedis tante voie di cirî displasês?; no stin a cirî problemis
    Sin. procurâsi , puartâsi dongje , puartâsi intor , tirâsi dongje , tirâsi intor , volê1
  11. v.tr. in costruzions cun "di" e l'infinît di un verp, sfuarçâsi, impegnâsiso pari lu cjalave cumò cul voli curiôs come se al cirìs di leii dentri dai voi (Dino Virgili, Dôs feminis e un frut); Rotgaut, dopo vê cirût dibant di meti dongje plui fuarcis cuintri dai Francs al è tacât di Carli e al ven copât (Sandri Carrozzo, Rotgaut e la politiche furlane langobarde); o tignìn dûr e o cirìn di lâ indenant, ancje se la plui part dai furlans nus cjale cun simpatie platoniche cence movi un dêt e nus jude nome di peraulis (Josef Marchet, Sudizion, la pecje dai furlans); stant che i cjavei si srarivin sui timplis, al cirive di ingjanâ il voli cuntun çuf rasclen jù pal cerneli (Antescûr, Il svol dal Falcone)
    Sin. impegnâsi , provâ , provâsi , sfuarçâsi , viodi , procurâ
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • al è mâl dâ vie cu lis mans e cirî cui pîts
  • ancje il lôf al cîr la sô cove
  • cuant che al cjante il furmiâr, cirît sotet pes bestiis e pal cjar
  • cuant che nol cjante il cuc pai tredis di Avrîl, bisugne lâ in comun a cirîlu
  • cuant che tu viodis il lôf, no stâ lâ a cirî la ferade
  • cui che al bute vie cu lis mans i tocje di cirî cui pîts
  • cui che al cîr al cjate
  • cui che al va cirint al cjate
  • cui che i pese di lavorâ al cîr ogni scuse par polsâ
  • cui che le cîr le cjate
  • cui che lu copin o che si difint o che al cîr di murî di bessôl
  • ogni uciel al cîr il so nît
  • une vacje sporcje e cîr simpri di sporcjâ chê altre