cercjâ  cer|cjâ  [FO]

  1. v.tr. viôt cirî mi vignì un rebalton, / cercjai di tignî dûr, / ma sul plui biel dovei rindi fûr (Pieri Çorut, Une gnove citât in Friûl)
  2. v.tr. [AF] viôt cerçâ "[…] Umm, ce odôr! Spiete mo! No podaressi cercjâ se l'è bon? … Uu! … Ce bon! […]" (Dolfo Zorzut, La corodele tradìs sant Pieri)
Proverbis:
  • cui che al bute vie cu lis mans i tocje a cercjâ cui pîts