procurâsi  pro|cu|râ|si  [CO]

  1. v.pron.tr. fâ in mût di vê alc par se stes o cun mutualitâtprocurâsi ciment e modons (Ivano Urli, Storie di Min); procurâsi un mistîr sigûr e indipendent (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
    Var. pricurâsi
  2. v.pron.tr. causâ alc a se stes o cun mutualitâtprocurâsi l'abort (Pieri Piçul, Vieri e gnûf)