procurâsi pro|cu|râ|si [CO]
-
v.pron.tr.
fâ in mût di vê alc par se stes o cun mutualitât:
procurâsi ciment e modons (Ivano Urli, Storie di Min);
procurâsi un mistîr sigûr e indipendent (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
Var. pricurâsi - v.pron.tr. causâ alc a se stes o cun mutualitât: procurâsi l'abort (Pieri Piçul, Vieri e gnûf)