smicjâ  smi|cjâ  [AF]

  1. v.tr., v.intr. cirî di indreçâ un tîr, un colp, une arme e v.i. in maniere di cjapâ un bersaiin chel, Tiribiri al tirà fûr la pistole al smicjà il cûl dal paron e pcchht! Al tirà un colp (Fabian Ros, Tiribiri); nô o corevin ator ator dal cjampanîl, smicjant ai ucieluts cu la fionde (Alviero Negro, Il Nin)
    Sin. pontâ , smirâ
  2. v.tr. cjalâ o viodi in gjenerâl, o ben cun atenzion, intensitât, desideri, a la svelte, di scuindon, par câs o altri, daûr dal contestal jere un bocon di moro che plui di cualchi mê amie e smicjave cun gole (Gianni Gregoricchio, Trê feminis); se no piardês timp pe strade, rivarês fûr prin che al fasi masse lûs e che cualchidun al puedi smicjâus (Stiefin Morat, Donald dal Tiliment); smicjantlu cu la code dal voli al viodè che al tignive cun dôs mans une scjatule di scarpis (Raffaele Serafini, La scjatule)
    Sin. spiâ , cjalâ , lumâ , olmâ , vualmâ , cucâ
  3. v.tr., v.intr. (fig.) vê tant che obietîf, tant che finalitâtla autonomie che o smicjìn e restarès, come che la storie e la gjeografie a domandin, tal cuadri da la Italie e magari sot di une garanzie internazionâl (Josef Marchet, A chei che no àn ancjemò capît); un cuistionari a stampe cun vincjecinc domandis che a van di chês su lis tradizions popolârs a chês su la emigrazion, la agriculture, e v.i., ma dulà che tes ultimis nûf si smicje a vê un cuadri sociolinguistic dai paîs dal Friûl (Donato Toffoli, Il lunari mai jessût - Tellini te prime vuere mondiâl)
    Sin. pontâ , tirâ , smirâ , tindi , volê1 , aspirâ , cirî
Proverbis:
  • cjacarâ cence pensâ al è come trai cence smicjâ