slungjâ la man
[AF]
-
loc.v.
tal sens leterâl, distirâ il braç par svicinâ la man a alc o a cdn.:
Silvio al torne a dîi il presi, slungjant la man par vê i bêçs (Meni Ucel, I colaçs)
-
ufrî la man a cdn. par che la strenzi, par saludâsi o par presentâsi:
"O ai il plasê di presentâi Sergio." I slungjà la man che jê e strenzè cu la ponte dai dêts (Gianni Gregoricchio, Trê feminis);
"Buine gnot" e i slungjà la man par saludâlu prime di smontâ (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
-
loc.v.
domandâ la caritât:
al tirave indenant cu la miserie che no vûl slungjâ la man, ni vergognose ni sforadie (Maria Forte, Chê massanghe plui grande);
se un al lave dal cont a slungjâ la man, lui nol faseve cjacaris: al jevave sù e al lave a cjoli i bêçs disore (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Components: