Dizionari de Lenghe Furlane

lâ a cirî    [AF]

1. loc.v. movisi, lâ ator par cjatâ alc o cdn.:  sot sere si comedà par ben, par lâ a cirî l'om e lu cjatà ta la ostarie de More (Maria Forte, La cotule di none Betilde); dit e fat: van a cirî la piore, che jere simpri a torzeon plene di fam come il purcit di sant Antoni (Luigi Gortani, Il tor di Mueç); jo o larès a cirî cais che a 'nd è tancj pai fossâi (Pieri Somede dai Marcs, Resurezion a Pontinie)
2. loc.v. impegnâsi par cjatâ alc o cdn.:  al è dibant lâ a cirî Gargagnà su lis mapis dal Friûl: no si cjatilu nancje in chês plui minudis e precisis che a doprin i militârs (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
   Sin. cirî fûr
3. loc.v. sfuarçâsi par otignî alc:  int che e bandonave il paîs e la valade, che e leve a cirî lavôr in dut il mont, (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
   
   1. fâ in maniere di cjatâsi in cualchi situazion, ancje cence volê, par imprudence o incapacitât o irazionalitât:  "No stâ a fidâti, no stâ a crodi masse… No stâ a lâ a cirî imbrois… A son moments disperâts, e chei là a passin ancje su la vite di lôr mari" (Maria Forte, Cjase di Dalban)
4. loc.v. domandâ la caritât:  no i restave altri che di cjapâ sù il sacut e di lâ a cirî (Pieri Somede dai Marcs, Caritât); il priôr dal convent al tignive dut par se e al faseve patî la fam ai doi fraruts che a jerin cun lui. I fraruts si rangjavin cul lâ a cirî (Andreina Nicoloso Ciceri, Toni Mat - Racconti popolari friulani I)
   Sin. bati , cercjâ , lâ a batile , lâ a caritât , lâ a la cercje , pitocâ , slungjâ la man , peteâ , cirî

Components:

• cirî v.tr., v.intr.
• lâ v.intr., s.m.sing.

Proverbis:

• nissun nol va a cirî par fâ caritât