tegne
/té-/
te|gne
[CO, TS]
-
s.f.
med.
infezion micotiche dai strâts superficiâi de piel, che e forme maglis a anel che a picin:
un fantat, fi di un puer cjaliarut, che al ti veve la tegne sul cjâf (Dolfo Zorzut, "Pa!..." - "Tachiti là!");
[il gras de piel] ti salve des malatiis de piel, des crituris, de tegne, de rogne, dai panariçs e di dut (Meni Ucel, Puliziis di Pasche)
-
s.f.
(fig., pop.)
persone, bestie o robe malmetude:
la vedè vignî dongje [Marie], strissinantsi daûr pe cjavece chê tegne [un puar mus] (Francesca Marini Barnaba, Marie e Svualdin)
Cfr. miserie
, cragne
, porcarie
-
s.f.
(fig., pop.)
tindince a no volê spindi nuie e a tignî masse di cont i bêçs o i bens:
[la massarie] à dibot supremazie / su la tegne del paron (Toni Broili, Academie des massariis)
Sin. tegnarie
, tacagnarie
, avarizie
, avaritât
, spilorcjarie
, tegnosetât
-
s.f., s.m.
(fig., pop.)
cui che nol vûl spindi nuie e che al ten masse di cont i bêçs o i bens:
Bertòs al jere une vere tegne. Cuant che al fo nomenât diretôr dal ospedâl al pensà nome a sparagnâ (Sergio Cecotti, Il President)
Sin. avâr
, pedoli
, caìe
, pedoglôs
, tirât
, strent
, sparagnin
, cancar1
, tegnôs
, venâl
, stitic
, strent di sachete
, barbin2
, carogne
, carognôs
, cragne
, crodie
, crumîr
, esôs
, speculant
, spelorc
, spelorcje
, sticin
, strice
, stricecrodie
, striçot
, tacagn
, tangar
, tichign
, tichigne
, cragnin
, cragnine
Proverbis:
- a cui che no si inzegne, i ven la tegne
- cui che no si inzegne al cjape la tegne
- la tegne no i ven mai a di un sôl cjâf
- la tegne no nas mai di un sôl cjâf
- si puarte la barete par cuvierzi la tegne
- sul cjâf a ven la tegne
- tegne e rogne altri mâl no bisogne