tegne  /té-/  te|gne  [CO, TS]

  1. s.f. med. infezion micotiche dai strâts superficiâi de piel, che e forme maglis a anel che a picinun fantat, fi di un puer cjaliarut, che al ti veve la tegne sul cjâf (Dolfo Zorzut, "Pa!..." - "Tachiti là!"); [il gras de piel] ti salve des malatiis de piel, des crituris, de tegne, de rogne, dai panariçs e di dut (Meni Ucel, Puliziis di Pasche)
  2. s.f. (fig., pop.) persone, bestie o robe malmetudela vedè vignî dongje [Marie], strissinantsi daûr pe cjavece chê tegne [un puar mus] (Francesca Marini Barnaba, Marie e Svualdin)
    Cfr. miserie , cragne , porcarie
  3. s.f. (fig., pop.) tindince a no volê spindi nuie e a tignî masse di cont i bêçs o i bens[la massarie] à dibot supremazie / su la tegne del paron (Toni Broili, Academie des massariis)
    Sin. tegnarie , tacagnarie , avarizie , avaritât , spilorcjarie , tegnosetât
  4. s.f., s.m. (fig., pop.) cui che nol vûl spindi nuie e che al ten masse di cont i bêçs o i bensBertòs al jere une vere tegne. Cuant che al fo nomenât diretôr dal ospedâl al pensà nome a sparagnâ (Sergio Cecotti, Il President)
    Sin. avâr , pedoli , caìe , pedoglôs , tirât , strent , sparagnin , cancar1 , tegnôs , venâl , stitic , strent di sachete , barbin2 , carogne , carognôs , cragne , crodie , crumîr , esôs , speculant , spelorc , spelorcje , sticin , strice , stricecrodie , striçot , tacagn , tangar , tichign , tichigne , cragnin , cragnine
Proverbis:
  • a cui che no si inzegne, i ven la tegne
  • cui che no si inzegne al cjape la tegne
  • la tegne no i ven mai a di un sôl cjâf
  • la tegne no nas mai di un sôl cjâf
  • si puarte la barete par cuvierzi la tegne
  • sul cjâf a ven la tegne
  • tegne e rogne altri mâl no bisogne