tegnôs  te|gnôs  [CO]

  1. adi., s.m. che, cui che al à la tegne, che al à une infezion micotiche dai strâts superficiâi de piel, che e forme maglis a anel che a picinDoralice, che è tegnose, / no va fûr sence cjapiel (Pieri Çorut, Cjalait ce che son)
  2. adi., s.m. (fig.) che, cui che al da fastidi, soredut cun insistencealtris invezit, plui tegnôs, si impaçavin masse (Maria Forte, Il tei)
    Sin. fastidiôs , rognôs
  3. adi., s.m. (fig., pop.) che, cui che nol vûl spindi nuie e che al ten masse di cont i bêçs o i bensun tegnôs che nol slungjave un craizar (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj); il vecju Murac al era cussì tegnous che a nal varès scuarzût un ruf di polenta a un muribont (Novella Cantarutti, I voi di Miriscja)
    Sin. avâr , pedoli , caìe , pedoglôs , tirât , strent , sparagnin , tegne , cancar1 , venâl , stitic , strent di sachete , barbin2 , carogne , carognôs , cragne , crodie , crumîr , esôs , speculant , spelorc , spelorcje , sticin , strice , stricecrodie , striçot , tacagn , tangar , tichign , tichigne , cragnin , cragnine
Proverbis:
  • il tegnôs al è come il purcit che al è bon dome daspò muart