tegnôs  te|gnôs  [CO]

  1. adi., s.m. che, cui che al à la tegne, che al à une infezion micotiche dai strâts superficiâi de piel, che e forme maglis a anel che a picin:  Doralice, che è tegnose, / no va fûr sence cjapiel (Pieri Çorut, Cjalait ce che son)
  2. adi., s.m. (fig.) che, cui che al da fastidi, soredut cun insistence:  altris invezit, plui tegnôs, si impaçavin masse (Maria Forte, Il tei)
    Sin. fastidiôs , rognôs
  3. adi., s.m. (fig., pop.) che, cui che nol vûl spindi nuie e che al ten masse di cont i bêçs o i bens:  un tegnôs che nol slungjave un craizar (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj); il vecju Murac al era cussì tegnous che a nal varès scuarzût un ruf di polenta a un muribont (Novella Cantarutti, I voi di Miriscja)
    Sin. avâr , pedoli , caìe , pedoglôs , tirât , strent , sparagnin , tegne , cancar1 , venâl , stitic , strent di sachete , barbin2 , carogne , carognôs , cragne , crodie , crumîr , esôs , speculant , spelorc , spelorcje , sticin , strice , stricecrodie , striçot , tacagn , tangar , tichign , tichigne , cragnin , cragnine
Proverbis:
  • il tegnôs al è come il purcit che al è bon dome daspò muart
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl