caìe  ca|ì|e  [CO]

  1. s.f. vanzum, robe che e vâl pôc o in brutis cundizionsal à comprât dutis lis caìis dai negozis di citât e al à metût sù une barache in place (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Sin. naine , cagnere1 , sgjarpie , ratatuie , vanzum
  2. s.f. persone in brutis cundizions di salûtus saludi Parons, o sbrissi vie, / conservaitsi in salût e olêtmi ben, / se rispete la Schice une caìe, / si vedarìn in Lui chest an cu ven (Toni Broili, Salût a Laicop)
  3. s.m., s.f. persone meschine, une vore tacade ae robe e ai bêçsVigji di Bete al jere tant avâr che la int lu clamavin Caìe (Alan Brusini, Amîs come prime)
    Sin. barbin2 , carogne , carognôs , cragne , crodie , crumîr , esôs , pedoglôs , sparagnin , speculant , spelorc , spelorcje , sticin , stitic , strent , strice , stricecrodie , striçot , tacagn , tangar , tegne , tegnôs , tichign , tichigne , tirât , cragnin , cragnine