barafuse  /-ù-/  ba|ra|fu|se  [CO]

  1. s.f. confusion grande, grant moviment, sunsûr disordenât di int o di robise tacarin a sintî la barafuse: siore Anute che a vosave e ogni tant il sustâ de fie (Novella Cantarutti, Antoniuccia e l'abrucês); po une frutate, la plui biele e la plui spirtade, e tacave une cjantose di amôr e di ligrie, e ducj daûrji, dute une barafuse (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. desio , disio , infier , messedot , mismàs , pastiel , sdavassum , sgjarnum , casin , confusion , daidai , ribalton , agjitazion , babilonie , cjadaldiaul , badaluc , batibui , bordel , confusie , tananai , tibidoi , tirepare , tireparemessede , mulin , balfuerie
  2. s.f. barufe imburide e pôc ordenadee je nassude une barafuse di fâ tremâ [tra presonîrs], che i Inglês a àn vût cif e çaf a pasâju cui autoblindâts (Ivano Urli, Storie di Min); ju pestarin di sante reson, ma chei a vevin amîs e a lerin a clamâju, cussì che la barafuse si slargjà e lis legnadis a cresserin di numar e di potence (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. badaluc , batibui , bordel , barufe , daidai , fuligate , pastiel , pestadice , pestefole , 'savalêt , tananai , ribalton , barufon , agjitazion , balfuerie