Dizionari de Lenghe Furlane

lecâ  le|câ  [AF]

1. v.tr. (ancje ass.) tocjâ cu la lenghe, passâ la lenghe su alc:  [la cjice] i veve lecât lis mans invidantlu a une cjarece e a deventâ il so paron (Maria Forte, Cjase di Dalban); mi plâs. "Ce ti plasial di jê?" Mi plâs dut: se e fos crote i lecarès dute la piel (Checo Tam, Sophia); al veve chê muse sodisfate a lecâ un gjelât che al jere il plui bon de citât (Spirt Anonim, Gjelât di cjocolate)
   Sin. lenzi , slapagnâ ipon. , lescâ
   
   1. (estens., meton.) mangjâ o bevi:  cuatri oris e sin restâts tal bacaro a supâ, lecâ e bevi!… (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
2. v.tr. (fig.) tocjâ a pene, passâ dongje tocjant:  il fûc al lecave il rimpin dal cjadenaç (Maria Forte, Varc di confin)
   Sin. rasintâ , lenzi
3. v.tr. (fig.) petenâ in mût di fâ deventâ dut slis e in ordin
   Sin. petenâ iper. , slissotâ , slisâ , vualivâ , vuaiâ
4. v.tr. (fig.) tratâ ben, soredut in maniere ipocrite e par vê un tornecont:  la mê lenghe no use a mormorâ, / e tant manco a lecâ (Pieri Çorut, La fotografie di Pieri Çorut)
   Sin. adulâ , cortizâ , freolâ , incensâ , slissâ , lenzi , lissâ , rufianâsi , sfreolâ , sprofumâ , lustrâ¹
5. v.tr. puartâ vie, robâ:  "Dai, dai, no stâ stâ a cincuantâ cumò… Se ti fâs la piel, ti cjol ancje il cjaval, no?, e cussì a ti no ti reste nie dopo. Da ca!…" e i gjave di man la cjavece e i leche il cjaval (Dino Virgili, Titon dai siet pecjâts mortâi)
   Sin. foti , freâ , gafâ , puartâ vie , taconâ , freolâ , inculâ , robâ

Polirematichis e espressions idiomatichis

• di lecâ la sedon loc.adi.inv.
• lecâ i pîts loc.v.
• lecâ il cûl loc.v.
• lecâ lis scarpis loc.v.

Proverbis:

• cuant che si paie, si po ancje lecâ il plat
• ducj i guscj a son guscj, al diseve il gjat che si lecave il cûl