lecâ i pîts [CO]
-
loc.v.
laudâ cdn. o servîlu o umiliâsi, tant di pierdi la dignitât, in gjenar par vê un vantaç meschin:
"Ma che al sedi vonde [lâ a domandâ scuse]?" Meni Vidon al veve il dubi stampât su la muse. Firmato si jere inrabiât: "Ce vûstu ancjemò di plui? Lecâi i pîts?" (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
Sin. lecâ lis scarpis , lecâ il cûl , lustrâ lis scarpis cu la lenghe , lecâ i stivâi