gafâ  ga|fâ  [AF]

  1. v.tr. cjapâ cun fuarce e cun sveltece[pai rapinadôrs] gafâ il sac e sparî cui trente milions al è dut un e al diretôr no i reste altri che di sunâ l'alarme (Fabian Ros, La rambe); noaltris fruts si rivave a gafâju [i gjambars] come nuie e a implenâ un zei di lidric tun marilamp (Gianni Colledani, Cuant che i gjambars a polsavin sui arbui)
    Sin. cjapâ , grampâ , brincâ , brancâ , gatamâ , dâ la gafe
    1. cjapâ o otignî alc, ancje cul ingjan, cu la violence o cuintri di un diritpar gafâ cuatri carantans si jere fat amigo dal Anticrist, e al veve vude part ai siei delits (Carlo Sgorlon, Il dolfin); Hitler nol sa plui ce altri gafâ e alore intal cuaranteun al gafe la Russie (Ivano Urli, Storie di Vera)
  2. v.tr. (fig.) cjatâ sul fat cdn. che nol vûl jessi cjatâtlu viôt, lu gafi tal fat. Lui nol fâs nencja fenta (Stiefin Morat, Donald dal Tiliment)
    Sin. becâ , cjapâ , curâ , dâ la gafe , dâ la trate , brincâ , gatamâ
  3. v.tr. (fig.) rivâ a vê, a otignîlis fuarcis nazionalitariis (EH Bildu e Geroa Bai) a vuadagnin consens, ma no rivin a gafâ nissun deputât (Marc Stolf, Scozês e galês in place)
    Sin. cjapâ , cjoli
    1. (fig.) rivâ a profitâsi, a vê un vantaç, a doprâ[Vignesie] e saveve ben gafâ ogni ocasion di vuadagn (Angelo Floramo, Il Tabac: une mode une vore antighe); il moment al è pardabon cumò e si scuen gafâlu cuant che al rive (Oscar Puntel, Un cjargnel al Concerton di Rome dal Prin di Mai: lis emozions di Doro Gjat)
  4. v.tr. (fig.) di umôr, istint, impuls, sensazion e v.i., jentrâ dentri di une persone, di buride, cun fuarce, cuintri de volontât de persone stessee v.i.fin che i voi a son sierâts il mâl no mi gafe (Laurin Zuan Nardin, Cui sêstu?)
    Sin. cjapâ , cjoli , strenzi
    1. fâ un ciert efiet, une cierte impressiono stevi contemplant sorepinsîr un dai miei tancj presepiuts e la mê atenzion e je stade gafade dai pastôrs (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)