cuaiat
/-àt/
cua|iat
[CO, TS]
-
s.m.
ornit.com.
mascli di cuaie, lat. sient. Coturnix coturnix:
se ronde la civuite / no cjantin plui i cuaiats (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1821);
al va zirant ator come falcuç / che piardût il cuaiat tire a la cuaie (Toni Broili, I trucs furlans 1847)
Sin. pampavuac
Cfr. cuaie
-
s.m.
(pop., fig.)
orghin sessuâl masculin
Sin. bighe1
, caz
, afâr
, argagn
, uciel
, parussul
, brucje1
, cai
, mani
, britul
, coni
, cotâl
, bigul
, çoçul
, çus
, pandolat
, parussulat
, pisse
, salsiç
, sivilot
, cudumar
, pive
, cjossul
, imprest1
, vêt
, polam
, salam
, luianie
, muiûl
, tananai
, sbrissul