britul
/-ì-/
bri|tul
[CO]
-
s.m.
curtìs piçul cu la lame che si pues pleâ dentri dal mani:
si sentave suntun bredul dongje dal fûc a spedâ vermenis […], lis disfueave, lis slissotave cul britul e po ur faseve la ponte (Nadia Ermacora, Il svuel dal Nani)
Cfr. britule
, britulin
-
s.m.
(fig., pop., scherç.)
orghin sessuâl masculin, soredut se al è avonde piçul:
[don Tarcisio] beadin, par solit al confessave i fruts e plui di cualchi remenade tal britul o di une russadine sot des cotulis, nol veve scoltât dal sigûr nuie di mancul inocent (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
Sin. bigarin
, bogariti
, britulin
Cfr. bighe
, bigul