tignî a ments    [AF]

  1. loc.v. tignî te memorie, no dismenteâtu mi âs dit une volte, e le ai simpri tignude a ments, che ognun devi impaçâsi tai siei afârs (Anute Fabris, A passe la scalmane); al jere un forest, un soldât passât di là, che al veve tignût a ments là che e jere stade soterade la casse dal reziment, e cumò al jere tornât a cjolile (Pieri Menis, Il forest)
    Sin. visâsi , ricuardâ , ricuardâsi , impensâsi
  2. loc.v. considerâ cun atenzionbisugne tignî a ments che la popolazion che lu fevele [il grison] no rive nancje al numar dai abitants de sole citât di Udin: a saran, si e no, sessante mil personis (Josef Marchet, Autonomie e lengaç); «[…] ten a ments une robe, jo o soi libare e sovrane, e o fâs dut chel che mi ven tal cjâf…» (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
    Sin. vê a ments , tignî in considerazion , badâ , abadâ , viodi , cjalâ , pensâ , considerâ , tignî cont , tignî in cont
    Cfr. visâsi , ricuardâsi , impensâsi
  3. loc.v. vê cure di cdn. o di alcnol jere nissun, nome il pizighet a tignî a ments che cualchi frutaçat nol les a puartâ vie lis rosis des sepulturis (Pieri Menis, Un macet di sanmartinis); cumò a jerin ancje i nonos di tignî a ments (Maria Forte, Cjase di Dalban)
    Sin. viodi , stâ sot , tignî di voli , cjalâ , dâ abade , abadâ , badâ , stâ daûr , tignî cont
    Cfr. tignî , guviernâ , regolâ
  4. loc.v. stâ atent par se stesl'indoman il segretari politic al mandà a clamâ chel lengonat e i spiegà che, se nol fos stât par rispiet da la etât, i varès insegnât lui a misurâ lis peraulis: che al tignìs a ments (Pieri Menis, Il «comandatôr»)
    Sin. viodi , stâ atent , stâ in vuardie , stâ in vuaite
Components: