ingarbuiâ
in|gar|bu|iâ
[BF]
-
v.tr.
fâ che alc al formi grops o che al sedi fat sù in maniere complicade
Sin. ingropâ
, intorcolâ
, intorteâ
, imberdeâ
, gredeâ
, involuçâ
, ingredeâ
, imbroiâ
Var. ingherdeâ
, ingardeâ
-
v.tr.
(fig.)
fâ deventâ plui complicât, plui disordenât, plui dificil
Sin. berdeâ
, complicâ
, confusionâ
, imberdeâ
, ingropâ
, incrosâ
, gredeâ
, imbroiâ
, ingredeâ
-
v.tr.
(fig.)
dî o fevelâ in maniere confusionade:
Cuaran al sbufe, al sbraie, al ingarbuie (Pieri Corvat, El cuarantevot)
-
v.tr.
(fig.)
fâ crodi a cdn. alc che nol è, par vê un vantaç in so dam:
e dut par cuatri cjacaris che a sintin / di cualchi interessât... che a ju ingarbuie (Dree Blanc di Sant Denêl, Un bot pes dovis e un pai cerclis)
Sin. freâ
, freolâ
, razirâ
, strabuzarâ
, ingjanâ
, furducjâ
, foti
, taconâ
, inculâ
, rizirâ
, cjapâ sot
, imbussulâ
, imbolognâ
, gabâ
, imbroiâ