ingarbuiâ  in|gar|bu|iâ  [BF]

  1. v.tr. fâ che alc al formi grops o che al sedi fat sù in maniere complicade
    Sin. ingropâ , intorcolâ , intorteâ , imberdeâ , gredeâ , involuçâ , ingredeâ , imbroiâ
    Var. ingherdeâ , ingardeâ
  2. v.tr. (fig.) fâ deventâ plui complicât, plui disordenât, plui dificil
    Sin. berdeâ , complicâ , confusionâ , imberdeâ , ingropâ , incrosâ , gredeâ , imbroiâ , ingredeâ
  3. v.tr. (fig.) dî o fevelâ in maniere confusionadeCuaran al sbufe, al sbraie, al ingarbuie (Pieri Corvat, El cuarantevot)
  4. v.tr. (fig.) fâ crodi a cdn. alc che nol è, par vê un vantaç in so dame dut par cuatri cjacaris che a sintin / di cualchi interessât... che a ju ingarbuie (Dree Blanc di Sant Denêl, Un bot pes dovis e un pai cerclis)
    Sin. freâ , freolâ , razirâ , strabuzarâ , ingjanâ , furducjâ , foti , taconâ , inculâ , rizirâ , cjapâ sot , imbussulâ , imbolognâ , gabâ , imbroiâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl