confusionâ  con|fu|si|o|nâ  [CO]

  1. v.tr. fâ mancul clâr, fâ confusion, disordin e v.i., sedi in concret che in robis imateriâls[i politics] che a lassin lavorâ in pâs; che no stein a complicâ lis robis; che no stein a confusionâlis (Riedo Pup, Il guviar si picje di bessôl)
    Sin. disordenâ , imberdeâ , messedâ , confondi
    Var. sconfusionâ
    1. fâ che cdn. al ledi in confusion, che nol capissi alc, che nol sepi ce fâ e v.i.Diu al è dismontât jù e ju à confusionâts tal lôr lengaç, par che no rivassin a capîsi un cul altri (Antoni Beline, Il buratinâr catodic)
      Sin. confondi , imberdeâ , sconciertâ , disconciertâ , sbarlufî , scossâ