sbarlufî  sbar|lu|fî  [BF]

  1. v.tr. disordenâ i cjavei, o in câs pêi, criniere o altri
    Sin. spetenâ , dispetenâ , sgardufâ , sgjavelâ , disgjavelâ
    Var. sberlufî , sbirlufî , sbirlufâ
  2. v.tr. jemplâ di grande maravee e perplessitât
    Sin. maraveâ , stupî , scombuiâ , sconciertâ , disconciertâ , sbalsamâ , instupidî , scaturî , imbacuchî , imbambinî