imbussulâ
im|bu|ssu|lâ
[CO]
-
v.tr.
fâ che cdn. al crodi alc che nol è, soredut par vê un vantaç in so dam o in ogni câs fâ dam a cdn.:
"Checo al è un basoâl! Simpri stât e al si è lassât imbussulâ di chel Genariello" (Pieri Somede dai Marcs, La buteghe dal barbîr);
no puedin infidâsi a lassâle libare [la int] di lâ o no lâ [in vuere]. E a scuegnin imbussulâle cun ogni sorte di sflocjis (Riedo Pup, Vitoriis e batostis)
Sin. burlâ
, cjoli vie
, freâ
, freolâ
, razirâ
, strabuzarâ
, ingjanâ
, furducjâ
, foti
, taconâ
, inculâ
, rizirâ
, cjapâ sot
, imbolognâ
, imbroiâ
, bolognâ
Var. imbossolâ