imbussulâ  im|bu|ssu|lâ  [CO]

  1. v.tr. fâ che cdn. al crodi alc che nol è, soredut par vê un vantaç in so dam o in ogni câs fâ dam a cdn."Checo al è un basoâl! Simpri stât e al si è lassât imbussulâ di chel Genariello" (Pieri Somede dai Marcs, La buteghe dal barbîr); no puedin infidâsi a lassâle libare [la int] di lâ o no lâ [in vuere]. E a scuegnin imbussulâle cun ogni sorte di sflocjis (Riedo Pup, Vitoriis e batostis)
    Sin. burlâ , cjoli vie , freâ , freolâ , razirâ , strabuzarâ , ingjanâ , furducjâ , foti , taconâ , inculâ , rizirâ , cjapâ sot , imbolognâ , imbroiâ , bolognâ
    Var. imbossolâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl