jucâ  ju|câ  [CO]

  1. v.intr., v.tr. mandâ fûr la vôs une vore a fuart, sedi cun peraulis che dome cun viers o sunsûrs, par clamâ, laudâ, protestâ, cridâ e v.i.ah! se tu ju vessis viudûts chei doi puers contadins a cori di ca, a cori di là, come mats, a sberlâ e jucâ (Dolfo Zorzut, Meni Fari); sul cuel di Udin Atile al gjolt cuntune fraie di brigants e al juche content (Josef Cjargnel, Il cjistiel di Udin)
    Sin. berlaçâ , ciulâ , craçâ , cragnâ , cridâ , cuarnâ , disgosâsi , fâ vôs di Atile , fricâ , sbardaiâ , scriulâ , spampanâ , tambarlâ , tampiestâ , trombonâ , ucâ , urlâ , vosonâ , vuacâ , vuicâ , berlâ , sberlâ , vosâ , zigâ
    Var. ucâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl