vuicâ
vui|câ
[CO]
-
v.intr.
soredut di ciertis bestiis, tant che il cjan, il purcit e altris, o ancje di personis, fâ un viers acût:
[i maçarots] ai erin golôs da cjarn di purcit e se rivavin a sintîlu vuicâ cuant che lu copavin, a plombavin jù tal paîs (Elio Craighero, Timps e ricuarts);
un cjanut al vuicave tun bearç (Enrico Fruch, Il miedi e Sgrisul);
cisilis a vuicavin sù e jù pal cîl (Jolanda Mazzon, Fûr di timp);
ducj i doi a marcolarin jù pal rivâl. Nita e vuicà di pôre ingrampantsi tor di lui (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Cfr. cainâ
, ciulâ
-
v.intr., v.tr.
dî, pronunziâ cun vôs acude o che e treme:
une sole volte i veve vuicât: «O soi tô, no stâ dismenteâtal mai» (Mario De Apollonia, Il timp par ledrôs)
-
v.intr.
ancje di robis inanimadis, fâ un sun acût:
a di un pont si sint a vuicâ i cancars de puarte che e da su la strade (Meni Ucel, La ombrene);
i cjaldîrs sul buinç che vuichin (Tite Robul, Avemarie)
Sin. ciulâ