spampanâ
spam|pa|nâ
[CO]
-
v.tr.
mostrâ, fâ viodi a palês o ancje fâ sintî, fâ percepî, mandâ fûr:
fueis rossis tal vint / tun dolç tuf di most / a spampanin colôrs (Luigi Bevilacqua, Bandieris de Siarade)
Var. spampagnâ
Cfr. spandi
, sparpagnâ
, sparniçâ
-
v.tr.
fâ savê ator, a larc, in câs ancje alc che al varès di jessi risiervât:
"E à sintût dut ancje Madalene, e cun chê sô lengate, plui lungje di chê di mê madone, e varà spampanade la cjosse..." (Bruno Paolo Pellarini, Amôr in canoniche);
"Us e ai contade parcè che la savevis za, ma no stait lâ, cumò, par chel, a spampanâle ator" (Riedo Pup, Il sindic dal '18)
Sin. pandi
, scuacarâ
, dî ator
Cfr. spiâ
-
v.tr.
(ancje ass.)
fâ savê alc par svantâsi, par metisi in mostre a peraulis, ancje cence vê nissun merit:
ogni piçule cjosse e ven sglonfade e spampanade fûr di misure cence un pêl di coretece e di bon gust (Renzo Balzan, Feminis ladinis);
al à robât un dai miei risultâts e al va ator pai congrès a spampanâlu tant che une sô cjatade gjeniâl (Sergio Cecotti, Il President);
chel dotorut al spampane masse (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)