butâ fûr    [AF]

  1. loc.v. dâ un impuls a alc e molâlu in maniere che al svoli o che al coli fûr di un puestdut il borc al jere in strade a viodi e sintî il biât Tilio che al disvuedave la cjase, butant fûr pai barcons dut ce che i vignive tes mans (Pieri Menis, Il fi de Rosse)
  2. loc.v. mandâ vie, ancje cu la fuarceal cjape di gnûf Meni pal stomi, lu strissine e lu bute fûr de puarte (Pieri Somede dai Marcs, Vilie di Nadâl (teatri))
    Sin. parâ fûr
    1. mandâ vie cdn. dal puest dulà che al è a stâ o dal puest di vorefraris e muiniis a podevin jessi butâts fûr dai convents (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
  3. loc.v. gjavâsi vie alc che si à intor, soredut a la sveltecussì disintji e butà fûr i çucui, e sù a volop pe scjale (Catarine Percude, La fuiace de Madone)
    Sin. butâ vie
  4. loc.v. (ancje ass.) spudâ fûr pe bocje ce che si veve tal stomi"O ai vût mâl", al trabascjà Pieri, "o ai butât fûr, o ai mangjât vadì masse a la svelte, e il cjalt al à di vêmi fat reazion…" (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl); puar Galiano: al veve butât fûr la cene daspò vê viodût chel om fat a tocs (Checo Tam, Sense)
    Sin. gomitâ , rindi , fâ i purcituts , fâ stomi , restituî , rimeti , rindi fûr , dâ fûr
  5. loc.v. dâ bêçs o alc che si à di proprietât«Compania! fêt la dota pal frut che nassarà!» E ducj butavin fûr un talar (Ranieri Mario Cossâr, Gnossis gurissanis); i secjave butâ fûr chês cjartis di mil, ma nol jere nuie di fâ (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
    Sin. spiçâ fûr , , paiâ , spudâ
  6. loc.v. gjavâ vie une plante o alc che al è implantât par tiereMatie nol pierdè timp par scomençâ i lavôrs te vecje braide dai Moràs. Butâ fûr vîts strachis incandidis, morârs scrodeâts plens di muscli, cjastinârs che sui prâts a vevin masse slargjât çocje e cise (Pieri Menis, Sul agâr); chest Unvier che al ven butarìn fûr ancje chei sterps e dopo la nestre tiere e sarà dute a puest (Pieri Somede dai Marcs, Resurezion a Pontinie); al veve fat butâ fûr il Crist che al jere sul cjanton (Pieri Menis, La int)
    Sin. displantâ
  7. loc.v. produsi e slargjâ une sostance o sunôr, calôr, lûs o une cualsisei emissionvie pal dì i mûrs e lis cjasis si imbombivin di soreli e la sere a butavin fûr il calôr ingrumât in dute la zornade (Gianni Gregoricchio, Lilie); lis besteutis a butavin fûr une sostanzie verduline (Checo Tam, Sense)
    Sin. mandâ fûr
  8. loc.v. di une plante, fâ cressi une sô partnte gnot di sant Zuan il cocolâr di Morùs al bute fûr lis fueis e al inmanee lis coculis (Catarine Percude, La rosade di sant Zuan); il forment al scomençave a butâ fûr la crestute (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
    Sin. dâ fûr , menâ
  9. loc.v. slungjâ infûr o di une cierte bande une part dal cuarpal veve spalancâts i veris, dut mufôs e in cjamese di gnot. Al veve butât fûr il cjâf sgardufât a cucâ il cîl che al imprometeve ploie (Gianni Gregoricchio, Pollione Magrini)
  10. loc.v. dî, in sens gjeneric o in maniere sute, clare o ancje secje, ruspie e v.i.i conseîrs si concentrarin un moment, e dopo a scomençarin a butâ fûr lis lôr propuestis, a tamesâlis, a voltâlis (Luigi Gortani, Il tor di Mueç); la Pevarone di là e à cjatât il cantin che il gno cjan i à folpeât il lidric, par butâ fûr un rosari di malis peraulis cuintri di me (Maria Forte, Varc di confin)
    Sin. dî fûr
  11. loc. fâ in velocitât alc che al meretarès plui timpo ai za butât fûr mieç lavôr de zornade in ufici (Meni Ucel, Culumiis)
    Sin. spaçâ , distrigâ , disbratâ
  12. loc.v. fâ vignî fûr une publicazionbutâ fûr magari un sfuei periodic (Renzo Balzan, Contâ Zahre); cu la "Clape culturâl Acuilee", tal 1993, o ai butât fûr "Gimnasi e amôr", che al è un romanç curt (Luche Nazzi, La scomesse de lenghe comune)
Components:
  • butâ v.tr., v.intr.
  • fûr av., prep., inter., adi.inv., s.m.sing.