rimeti  /-è-/  ri|me|ti  [AF]

  1. v.tr. [BF] meti di gnûf o meti plui voltis
    1. fâ che alc o cdn. a tornin a jessi intun ciert lûc o intune cierte situazion, cundizion, funzion e v.i.oh! cumò po ai di fâ justâ il porton / e rimeti un lastron; / mi àn rot ancje il ferâl, / e chest l'è il maiôr mâl (Pieri Çorut, Il gustâ); e varà cjapât a ducj lis cjicaris e lis varà rimetudis a puest (Anute Fabris, A passe la scalmane)
  2. v.tr. [TS] sport in cierts sports, tant che il balon o la bale tal zei, tornâ a meti la bale in zûc
  3. v.tr. [BF] (fig.) tornâ a dâ fuarce, salût
  4. v.tr. dâ in man a cdn. une responsabilitât, une decision o sim.a Julija Bizjak Mlakar e je stade rimetude la deleghe ae culture (Tjaša Gruden, Alenka Bratušek, prime femine a vuidâ il guvier di Lubiane)
    Sin. passâ
  5. v.tr. patî une pierdite, un disvantaça rimeti, invezit, pro e capitâl, al fo nome il Diaul, che in sostance al jere la uniche persone stranie a dute la facende (Alan Brusini, Un om dinigrât); scuasit scuasit, a rimetevin ancje la cjamese (Alviero Negro, Int di masnade)
    Sin. discapitâ , lâ sot , pierdii , restâ sot , pierdi
  6. v.tr. rinunziâ a rivalêsi di cdn. rispiet a un debit, une colpe e sim.il Jubileu che cu lis sôs indulgjencis nus rimetarà ducj i pecjâts (Lucian Verone, Il Strolic furlan pal 1999)
    Sin. abonâ , bonâ , condonâ , fâ bon , parâ , scusâ , tirâ jù , tirâ tresse , perdonâ
  7. v.tr. [BF] (ancje ass.) butâ fûr ce che si à mangjât o bevûtfami un cafè, invezi, che o ai come un tulugn sul stomi, e mi ven di rimeti (Vuarbite, Il puint)
    Sin. gumitâ , butâ fûr , rindi
  8. v.tr. destinâ a di un altri moment"No si podarès rimeti [il preliminâr di matrimoni] di doi, trê dîs?" (Ercole Carletti, Mariute); a vevin decidût di rimeti dut al indoman, e a jerin lâts a durmî (Agnul di Spere, Messe di misdì a Varsavie)
    Sin. prorogâ , intardâ , inzornâ , posponi , sprolungjâ , rimandâ