fruçâ  fru|çâ  [AF]

  1. v.tr. someti a pression fasint pierdi la forme origjinâl, ruvinant, ancje rompintmê mari, dopo cene, e fruçave il pachet vueit di MS e e cjalave me e mê sûr plui grande, che però e disparecjave. «Vami là jù di Jeur a cjoli i zigarets» mi diseve (Igor Londero, Un blanc e un neri); al cjatà il cjadin scuasit plen [di lat]; al fruçà dentri doi bârs di polente frede, al mangjà e al le te stale (Meni Ucel, La brume)
    Sin. sfracaiâ , sfrenzi , cjalcjâ , folpeâ , fracâ , fracaiâ , smacaiâ , striçâ
  2. v.tr. (fig.) fâi mâl a cdn., a nivel fisic o ancje a nivel psicologjic, morâl, economic e v.i. o ancje fâi dam a alcjo lu fruci se al mi capite tes mans! (Alviero Negro, La cjase)
    Sin. crevâ , legnâ , pestâ , drazâ , tamesâ , sdrumâ , sassinâ , massacrâ , strapaçâ , distruzi , fiscâ , tibiâ
    1. vinci un aversari o un nemì cun grande superioritât[i todescs] a fruçarin in pocjis setemanis francês e inglês che e àn scugnût molâ (Francesc Placerean, Cuintristorie dal Friûl dal 1866 fint in dì di vuê)
      Sin. crevâ , legnâ , pestâ , drazâ , tamesâ , sdrumâ , sassinâ , massacrâ , strapaçâ , distruzi , fiscâ , tibiâ , sbaraiâ
  3. v.tr. fâ che si formin brutis pleis tun tiessût, tune cjarte e v.i.al cencenave, fruçant la barete cui dêts (Gianni Gregoricchio, Trê feminis); no olsavi nancje a distirâmi di pôre di sporcjâ e di fruçâ i linzûi (Pieri Del Fabro, Sul Wurttemberg)
    Sin. frapâ , frucignâ , ingrispâ , smalfiâ , strapaçâ
Proverbis:
  • Sant Matie cu la manariute se al cjate glace le fruce dute